Plângerile lui Ieremia 2:11
De aceea zic: ,Œntoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să pl‚ng cu amar; nu stăruiţi să mă m‚ng‚iaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!
Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi tăvăleşte-te Ón cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.î
ÑSunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.
Nu este nici un leac alinător Ón Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?î ñ
ÑSpune-le lucrul acesta: ,Œmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
Mi s-au stors ochii de lacrimi, Ómi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe păm‚nt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţ‚ţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.