Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormÓntul.
Da, Ól vor vedea: căci Ónţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
Ei Óşi Ónchipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac Ón veac, ei, cari dau numele lor la ţări Óntregi.
Dar omul pus Ón cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
Iată ce soartă au ei, cei plini de atÓta Óncredere, precum şi cei ce Ói urmează, cărora le plac cuvintele lor. —
SÓnt duşi ca o turmă Ón locuinţa morţilor, Ói paşte moartea, şi Ón curÓnd oamenii fără prihană Ói calcă Ón picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
Dar mie Dumnezeu Ómi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. —
ÑCe-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place s‚ngele taurilor, oilor şi ţapilor.
Ce nevoie am Eu de tăm‚ia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.î
Ei junghie vitele pe care Mi le aduc, şi carnea le-o măn‚ncă; de aceea Domnul nu le primeşte! Acum Domnul Œşi aduce aminte de nelegiuirea lor, şi le va pedepsi păcatele: se vor Óntoarce Ón Egipt!
Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!