Œmi pl‚nge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă p‚nă la Ţoar, p‚nă la Eglat-Şelişia; căci suie, pl‚ng‚nd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
De aceea pl‚ng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
De aceea Ómi pl‚nge sufletul pentru Moab ca o harfă şi inima pentru Chir-Hares;
De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei c‚nd naşte. Zv‚rcolirile nu mă lasă s-aud, tremuratul mă Ómpiedică să văd.
De aceea zic: ,Œntoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să pl‚ng cu amar; nu stăruiţi să mă m‚ng‚iaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!
ÑO! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş pl‚nge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
ÑMunţii vreau să-i pl‚ng şi să gem pentru ei, pentru c‚mpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude Ón ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. ñ
C‚nd am auzitÖ lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se Ónfioară buzele, Ómi intră putrezirea Ón oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta Ón tăcere ziua necazului, ziua c‚nd asupritorul va merge Ómpotriva poporului?