Ai părăsit St‚nca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a Óntocmit.
L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui,
Căci ai uitat pe Dumnezeul m‚ntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de St‚nca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
ÑMă bucur Ón Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie Ón Dumnezeul Meu; căci M-a Ómbrăcat cu hainele m‚ntuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire Ómpodobit cu o cunună Ómpărătească, şi ca o mireasă, Ómpodobită cu sculele ei.
ÑUn vuiet se aude pe Ónălţimi: sunt pl‚nsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
Părăseşte zăpada Libanului st‚nca ogoarelor? Sau se văd sec‚nd apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?
Te fac să-Mi simţi gelozia, şi se vor purta cu urgie cu tine. Œţi vor tăia nasul şi urechile, şi săm‚nţa ta va cădea lovită de sabie. Œţi vor lua fiii şi fiicele, şi ce-ţi va mai răm‚ne, va fi m‚ncat de foc.
Căci Israel a uitat pe Cel ce l-a făcut, şi-a zidit palate, şi Iuda a Ónmulţit cetăţile Óntărite; de aceea voi trimite foc Ón cetăţile lor, şi le va mistui palatele.