Meşterul toarnă idolul, şi argintarul Ól Ómbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.
Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; Óşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
Lemnarul Ómbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul Ómbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zic‚nd despre Ómbinare: ,Este bună!í şi ţintuieşte idolul Ón cuie ca să nu se clatine.î
Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?
Iată, toţi Ónchinătorii lor vor răm‚ne de ruşine, căci Ónşişi meşterii lor nu sunt dec‚t oameni; să se str‚ngă cu toţii, să se Ónfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
Lemnarul Óntinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i Ónseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască Óntr-o casă.
Œşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia Ói face să crească.
Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el Ói ia şi se Óncălzeşte cu ei. Œi pune pe foc, ca să coacă p‚ine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se Ónchină, Óşi face din ei un idol, şi Óngenunchiază Ónaintea lui!
O parte din lemnul acesta o arde Ón foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi Óncălzeşte, şi zice: ,Ha! ha!í m-am Óncălzit, simt focul!î
Cu ce mai răm‚ne Ónsă, face un dumnezeu, idolul lui. Œngenunchiază Ónaintea lui, i se Ónchină, Ól cheamă, şi strigă: ÑM‚ntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!î
Ei nu pricep şi nu Ónţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu Ónţeleagă.
Nici unul nu intră Ón sine Ónsuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ÑAm ars o parte din el Ón foc, am copt p‚ine pe cărbuni, am fript carne şi am m‚ncat-o: şi să fac din cealaltă parte o sc‚rbă? Să mă Ónchin Ónaintea unei bucăţi de lemn?î
El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită Ól duce Ón rătăcire, ca să nu-şi m‚ntuiască sufletul, şi să nu zică: ÑN-am oare o minciună Ón m‚nă?î
ÑStr‚ngeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă Ómpreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce Óşi duc idolul de lemn, şi cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i m‚ntuiască.